VULTURUL ILIE DIN GARA BUZĂU

În perioada 1924-1942 în zona gării din Buzău s-a pripășit un vultur zăgan, specie foarte rară chiar şi în vremea aceea. Pasărea, prietenoasă, s-a integrat în viața urbei fiind adoptată de locuitori și botezată Ilie.

„Ilie călca cu pas de stăpân pe străzile Buzăului. Se obişnuise cu mersul pe jos, și în fiecare dimineaţă, se ducea pe jos la piaţă, în hale, unde măcelarii îl aşteptau cu tainul de carne, sau la hala de peşte – după cum era zi de dulce sau zi de post. Mersul lui era încet şi legănat prin centrul oraşului. Pe trotuar nu mergea, că se împiedicau pietonii de el.

Pe stradă, iar nu mergea, că avea de furcă cu birjarii. De aceea mergea pe marginea străzii, pe lângă trotuar, pe acolo unde se scurg ordurile, unde nu se supăra nimeni. Către vremea prânzului, îl vedeai pe Ilie sus, pe localul gării, iar când vedea expresul de Cernăuţi-Bucureşti că-şi face intrarea în gară, cobora şi el pe peron, că și aici bucătarul de la vagonul restaurant avea rezervate ceva delicatese culinare pentru el.
Afară de câini şi copii, Ilie nu se împăca nici cu vânzătorii de ziare și covrigi, care îl trăgeau de pene – și aşa ceva nu-i plăcea defel. De multe ori, se uşurau de marfa pe care o aveau şi scăpau cu fuga pe unde vedeau cu ochii. Îi urma Ilie, care număra ziarele şi covrigii.“

În timpul ultimului Războiului Buzăul era împânzit de trupe germane. Militarii nemţi au pus rămășag pe viaţa lui Ilie. Un soldat a ochit şi vulturul s-a prăbuşit pe peron. Pariul pus de nemţi, că îl vor doborî, era să se încheie cu o revoltă a populaţiei împotriva soldatului asasin. Oamenii l-au purtat pe ultimul drum, „toţi copiii, tot oraşul“, iar înmormântarea lui ar fi avut loc în Cimitirul Dumbrava, „ca a oricărui cetăţean al oraşului“. Bătrânii spun că mormântul vulturului ar fi rezistat câţiva ani, pe o alee din dreapta capelei, însă a dispărut, odată cu extinderea cimitirului.

În imagine, Vulturul Ilie – Fotografie de Iosif Berman publicată în Cuvântul Liber, nr. 29, 19 mai 1934.